Veteranul de război Ioan Loghin, din Fărău, județul Alba, cunoscut ca eroul care avea corpul plin de schije, a părăsit această lume, marți, 12 martie 2024, la vârsta de aproape 103 ani.

Povestea de viață a bravului erou este una impresionantă, brăzdată de foarte multe încercări. În ultimii ani ai vieții sale și-a pierdut vederea, iar în urma implicării unui cunoscut medic albaiulian, și-a recăpătat-o chiar anul trecut.

Moșu’ Loghin s-a născut la 1 mai 1921, la Fărău, într-o familie numeroasă, cu unsprezece copii. Tatăl său a luptat în Italia, în Primul Razboi Mondial, fiind atins si el de o schijă la mâna dreaptă. Ioan Loghin era un om mărunțel, foarte călit de viață și împăcat cu toate. A avut zece copii. Nouă dintre ei ii trăiesc, fiind stabiliți în țară și străinătate.

Experiența sa de război poate fi oricând un scenariu de film. A fost încorporat în 1942, la Batalionul 5 Vânători de Munte „Avram Iancu” Abrud, în plutonul 3. Pe front a fost dus în vara lui 1942. A ajuns în Crimeea, iar de acolo în Taman și Abinskaia, în Cecenia de azi. În urma unui atac al partizanilor ruși, a fost grav rănit la picioare, în Crimeea. A fost abandonat de camarazii săi în groapa în care se refugiaseră și unde au fost atacați ulterior. Povestea el că era o zi călduroasă, nimeni nefiind în jurul său și îi era foarte sete. Picioarele ciuruite erau întoarse invers, în spate, cu tot cu bocanci. A stat acolo inert până spre seară. De sete și având dureri insuportabile, simțea cum i se usucă trupul și că moare.

Armata aduna noaptea în niște camioane morții și, eventual, și răniții. Așa au dat de el, mai mult mort decât viu. A fost pus deasupra morților. În noapte aceea, a fost operat într-un spital improvizat, fiind anesteziat cu morfină. Recuperarea a durat vreo cinci luni, în spitale din Crimeea, Corabia și Caracal, în funcție de cum rușii se apropiau. A îndurat chinuri inimaginabile până s-a vindecat. Nu a crezut vreodată că va mai putea umbla. De fapt, se aștepta să-i fie amputate picioarele, mai ales că mult timp tratamentul nu avea efect. Acasă s-a întors cu greu, din cauza lipsei transporturilor, liniile de cale ferată fiind distruse de armata germană. A ajuns în halta din Unirea, sus, urcat pe o locomotivă, nefiind vagoane disponibile, iar de acolo, pe jos, acasă la Fărău, unde îl asteptau frații mai mici, în număr de unsprezece, și mama, tatăl său decedând înainte de război la vârsta de 50 de ani, scrie dr. Petruța Pop, de la Cercul Militar Alba Iulia.

S-a căsătorit cu femeia lui, alături de care a trait din 1946, până anul trecut, în 2023, când a decedat, iar împreună au avut o familie numeroasă, cu zece copii. A lucrat toată viața la oi, iar din munca câmpului și-a făcut o gospodărie frumoasă, în care și-a crescut copiii.

Rănile din război nu i-au cauzat probleme de sănătate în viață, pentru că, povestea el, a ajuns să se obișnuiască cu ele. Schijele rămase în corp au devenit parte din viața lui. Pielea îmbătrânită și transparentă pe alocuri, scotea la lumină vene groase vizibile, dar și aceste dovezi ale suferinței: pe picior, în mai multe locuri, la degetul mic de la o mână, pe braț, în vreo trei locuri, pe umăr și coaste. Se pare că doctorul i-a scos schijele de la picioare și i-a tratat rănile, resturile de bombă, care i-au atins corpul, rămânând acolo.

Este o mare pierdere plecarea dintre noi a veteranului de război Ioan Loghin, din Fărău. Pentru jertfa sa de arme și pentru lupta continuă a vieții sale, Armata română îi va acorda ultimul onor. Astfel, eroul Ioan Loghin va fi înmormântat cu onoruri militare, joi, 14 martie 2024, de la ora 13.00, la cimitirul din Fărău, de către un pluton de militari, din cadrul Batalionului 136 Geniu „Apulum”.

Veșnică recunoștință veteranului de război Ioan Loghin și mulțumiri alese pentru lecția de viață oferită tuturor!

Dumnezeu să-l ierte și să-i așeze sufletul în Rai alături de ceilalți bravi ostași care au aparat neamul românesc!

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ocna Mureș Info și pe GOOGLE NEWS