Pe lângă marile jafuri ce s-au produs, au dispărut până şi cele două statui emblemă ale oraşului: Vulturul şi Peştişorul

Un abonat al ziarului nostru, prof. Horea Herţeg, ne-a scris, dezamăgit de starea în care se află acum oraşul Ocna Mureş, după ce cândva localitatea era renumită în Europa. Timpul a lăsat urme adânci şi a adus tristeţe în oraşul care cu ani în urmă a cunoscut faima, Ocna Mureş.
„Dacă povestim despre Ocna Mureş, oraş aşezat într-o zonă pitorească, între Râul Mureş şi frumoasa pădure de pe Dealul Banţa, putem începe aşa: A fost odată, ca niciodată, un oraş frumos, cu oameni aşezaţi la casele lor, care nu duceau grija zilei de mâine. Au fost cândva, în oraşul nostru, câteva fabrici în care munceau peste 7.000 de oameni. A fost un combinat de produse sodice, una dintre cele mai vestite fabrici în domeniu din Europa. Uzina era prima din România şi a cincea din Europa şi făcea parte din concernul multinaţional „Solvay&Co”. Acum, acest combinat, prin „bunăvoinţa” unor nemernici, a ajuns o ruină, fiind vândut bucată cu bucată la fier vechi. Unii spun că în locul fostului combinat o să fie amenajat un parc industrial. Alo! Cei care ne-aţi distrus combinatul, vă rog, nu distrugeţi şi bustul din bronz al lui Solvay, vrem să-l punem la loc de cinste! Puteţi să faceţi acest gest? A mai fost odată o mină de sare, cu o sală de sport şi saloane, unde se tratau cei suferinzi. Din spusele minerilor, un chefliu a avut o contribuţie importantă în inundarea minei. A dinamitat zidul de protecţie. Aşa o fi? N-o fi aşa? Trist este că mina s-a distrus, iar minerii au rămas fără locuri de muncă. Povestea tristă a oraşului nostru drag continuă tot cu „a fost odată ca niciodată”. A fost odată o frumuseţe de băi sărate, deschise în anul 1890. Oameni din întreaga ţară şi din străinătate veneau aici la tratament până când nişte „binevoitori” le-au distrus şi odată cu ele s-a pierdut şi identitatea oraşului.

Ce a fost cândva oraşul Ocna Mureş

Băile sărate din localitate au fost vândute cu suma de 800.000.000 de lei, la care se adaugă şi TVA-ul corespunzător, plus obligaţia cumpărătorului de a efectua investiţii garantate din surse proprii, în valoare totală minimă de 900.000 de euro (conform Hotărârii Consiliului Local din 29 aprilie 2002). „Binevoitorii” au distrus şi parcul, ştrandul cu apă sărată, chiar şi foişorul, unde în fiecare duminică venea şi cânta fanfara militară de la Aiud. Parcul era plin de localnici, copiii se zbenguiau, vârstnicii stăteau pe bancă, ascultând fanfara, iar o parte „gustau” un pahar la terasa din parc. Ce vremuri! Au fost cândva şi nişte plopi în Bercul Cisteiului, dar drujbele obraznice le-au curmat viaţa. A fost un dosar penal, dar… Tot la Cistei a fost şi un castel, dar… Ca un făcut, în anul 2010 s-a închis şi spitalul din oraşul nostru, s-a demolat frumoasa clădire a băilor sărate şi s-a surpat terenul pe care era amplasat Magazinul „Plus”. Dacă magazinul era pe locul fostei fabrici de pâine cum ar fi fost? Probabil altele au fost interesele, e părerea mea… Nişte şmecheri ne-au mutilat oraşul! Ei nu au lege! Dar să nu disperăm. Ar mai fi ceva de demolat: spre exemplu castelul de la Uioara de Sus, Clubul Salina, clădirea poştei, fostul club al copiilor, spitalul, clădirea primăriei şi tot mai găsim câte ceva. Demolatori, ce spuneţi de „ofertă”? Spre dezamăgirea noastră, câţiva oameni au făcut tot posibilul ca oraşul să arate după chipul şi asemănarea lor, un kitsch. Totuşi, oraşul are valori pe care aceşti şmecheri nu le pot distruge! Aceste valori sunt oamenii ce fac cinste urbei. Voi aminti doar câţiva dintre ei: prof. dr. ing. Mircea Ciugudean – fizician, membru al Academiei de ştiinţe din New York, membru al Institutului inginerilor electricieni şi electronişti din SUA, singurul membru român al societăţii electricienilor şi electroniştilor din Franţa; Bazil Gruia – poet, bun prieten cu poetul Lucian Blaga; Ion Arieşanu – prozator, a obţinut premiul „Opera Omnia”; pr. Iuliu Moga – pictor, autorul cunoscutului portret al Episcopului Inochentie Micu; Tudor Marian – prozator; dr. Vasile Alexandru Moga – istoric; Ioan Cherecheş – prozator; Ion Sângereanu – poet; Alexandru Ţitruş – violonist; prof. dr. ing. Romul Vancea – premiul „Neculae Teciu” al Academiei Române pentru o lucrare apărută în SUA; Emil Suciu – filolog, cercetător în lingvistică, colonel, ataşat militar; premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române pentru monografia ”Influenţa turcă asupra limbii române”; Iuliu Gh. Moga – cercetător ştiinţific, profesor universitar asociat; a obţinut „Meritul ştiinţific” şi „Meritul agricol” – acordate de stat, premiul „Ion Ionescu de la Brad” al Academiei Române pentru lucrarea monografică „Lucerna”; Ordinul naţional „Serviciul credincios în grad de cavaler”, prin decret prezidenţial; Gheorghe Emil Oneţ – conferenţiar universitar, cercetător, scriitor, distins cu „Award of recognition” de The famous poets society (SUA), pentru realizări deosebite în poezie; membru al Academiei româno-americane de ştiinţe şi al Societăţii „Doina” a românilor din Las Vegas; Muşata Dacia Bocoş-Binţinţan – prof. univ. şi cercetător; Nicolae Vasile Onac – conf. univ şi cercetător ştiinţific; prof. univ. dr. ing Mihai Hărdău, fost ministru al Învăţământului; Vasile Mircea Cristea – doctor inginer, conferenţiar universitar, Academia Română i-a acordat premiul „Tudor Tănăsescu” pentru ştiinţă şi informatică, pentru lucrarea „Model based control – case studies in process engineering”, publicată la renumita editură Wiley; Horea Ursu – prozator, doctor în filologie, autorul romanului „Asediul Vienei”, volum distins cu premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România şi premiul „Ion Creangă” al Academiei Române. Lista poate continua cu adevăraţii oameni care au ridicat prestigiul oraşului natal. Da, aceştia sunt adevăraţii oameni cu care ne mândrim! La Ocna Mureş sunt oameni inimoşi. Alături de ei am întreprins o acţiune de amenajare a aleilor (serpentinelor) din pădurea de pe Dealul Banţa, lăsate în paragină de peste 50 de ani. S-a muncit cu mult entuziasm timp de o săptămână, iar munca nu a fost în zadar. De-acum, ocnamureşenii se pot bucura de frumuseţea acestor alei. Mulţumesc celor care s-au implicat în această nobilă acţiune: Ştefan Pelin – pastor; Claudiu Morar – funcţionar în cadrul primăriei; Tiberiu Fosto – tehnician farmacist; Silviu Vinţeler – jurist, primarul oraşului şi celor 30 de tineri inimoşi. Probabil, pădurea de pe Dealul Banţa va fi viitorul parc al oraşului. Cu siguranţă exemplul acestor oameni cu suflet mare este demn de urmat. Felicitări tuturor! Dacă cineva e capabil de lucruri frumoase îi sugerez să creeze locuri de muncă, să se implice în redeschiderea spitalului, să ne redea Băile sărate, într-o nouă locaţie, să readucă Stadionul „Soda” la viaţă. De 24 de ani, locuitorii oraşului Ocna Mureş îşi doresc o viaţă mai bună, visează să se simtă bine în oraşul lor. Însă visele le-au fost spulberate. De ce? Pentru că aleşii locali şi-au urmărit doar interesele personale, adică mai pe înţelesul tuturor i-au minţit pe cetăţeni. Ei ar fi trebuit să protejeze tot ce am avut mai bun în oraş, iar acum noi, localnicii suferim din cauza acestor şmecheri. Pe lângă multele jafuri ce s-au produs la Ocna Mureş au dispărut şi cele două statui din oraş. Unde este „Vulturul”, o statuetă din bronz care era amplasată pe clădirea judecătoriei, actualul sediu al primăriei? Dar „Peştişorul” – statueta din piatră care se afla la o fântână arteziană din centrul oraşului, în urmă cu ceva timp? Trăiesc cu speranţa că actualul Consiliu Local Ocna Mureş, împreună cu primarul Silviu Vinţeler, vor face tot ceea ce este omeneşte posibil pentru a schimba în bine faţa oraşului. Cu toţii au această obligaţie morală! Primele semne bune deja îşi fac simţită prezenţa. Să auzim numai de bine!”. Sperăm şi noi că vom primi veşti bune din partea cititorilor noştri din Ocna Mureş. Din păcate, aşa cum remarca şi prof. Horea Herţeg, timpul nu mai are răbdare şi nici locuitorii oraşului! Oamenii au aşteptări mari, îşi doresc ca treptat oraşul să redevină ceea ce a fost cândva – o localitate prosperă, în care localnicii aveau locuri de muncă bine plătite.