Încă din antichitate oamenii au căutat remedii pentru îmbunătățirea condiției fizice și fortificarea organismului. Primii care au făcut din mișcare și exercițiile fizice un adevărat cult, cu opt secole înaintea erei noastre creștine au fost grecii. Ei sunt creatorii jocurilor sportive olimpice. Romanii au căutat un alt remediu pentru sănătate le fel de ieftin și ușor de folosit ca mișcarea și exercițiile fizice.

Au construit celebrele băi în care apa era factorul natural tonic și curativ, furnizor de sănătate. Au sintetizat acest adevăr în expresia „Sanitas Per Aquam” (Sănătate prin apă) întâlnită în acronimul SPA, termen fundamental utilizat în turismul balnear modern. Așadar, de la greci și romani am moștenit cultura sănătății prin mișcare și băi. După declinul civilizației greco-romane din cauza marilor migrații și a mentalității omului medieval, timp de un mileniu și jumătate interesul pentru jocuri sportive și băi curative a dispărut. Dezvoltarea unei epoci pe care istoricii o numesc modernă, a produs schimbări profunde în viața economică, social-culturală și în modul de gândire al oamenilor.

Invențiile tehnice, descoperirile din domeniul științelor, progresele realizate în medicină au creat condiții pentru o nouă abordare și folosire a efectelor curative ale apelor minerale, în special ale celor cloruro-sodice. Omul modern este preocupat de folosirea timpului liber. Participă la competiții sportive ca practicant sau simplu spectator. Fenomenul apare mai întâi în vest, dar spre sfârșitul secolului al XIX-lea se extinde în centrul și sud-estul continentului european. Ramurile sportive se diversifică, iar în anul 1896 istoricul și pedagogul francez Pierre de Coubertin reia tradiția jocurilor olimpice prin organizarea primei olimpiade moderne la Atena.

În aceast nou context istoric al lumii moderne, apare în 1791 și se dezvoltă în secolul al XIX-lea pe harta Transilvaniei noua localitate minieră Ocna Mureșului cunoscută și sub numele de Uioara. Folosirea tehnicilor de proiectare și amenajare a noilor saline, apropierea de râul Mureș și hărnicia minerilor, plasează în scurt timp Uioara pe primul loc între așezările saline transilvănene: Dej, Cojocna, Ocna Sibiului, Praid și Turda. Numeroșii vizitatori străini au fost impresionați de arhitectura salinelor. Între aceștia s-a aflat și scriitorul englez Charles Boner, prezent la Uioara în 1864. Este mirat că apa sărată pompată din adâncurile salinelor este deversată în Mureș și nu este folosită ca în Bavaria „unde au apărut locuri de scăldat, care aduc viață și comerț pentru localnici și miile de vizitatori”.

Nu știm dacă această constatare a influențat administrația Salinelor, cert este că în anul 1871, pentru prima dată se scrie în presa timpului despre băile sărate de la Uioara folosite de funcționari, mineri și familiile acestora. În anii următori, informațiile despre extinderea și modernizarea Băilor Sărate sunt tot mai numeroase și mai detailate. Interesante sunt aprecierile vizitatorilor al căror număr crește de la an la an, mulțumiți de calitatea apelor sărate, de piscina și ștrandul folosite pentru înot, dar și de ospitalitatea localnicilor și locurile amenajate pentru plimbări și drumeții după tratamentul balnear zilnic.

Plimbările aveau loc zilnic în parcul băilor amenajat cu alei mărginite de arbori exotici, un adevărat parc dendrologic. Un alt loc de relaxare era zona naturală de pe malul Mureșului numită Dumbrava, în care s-a amenajat una din cele două baze sportive cu terenuri de fotbal, tenis de câmp și volei. Pentru drumeții mai lungi, în aer liber, vizitatorii băilor s-au folosit de condițiile naturale ale dealului Banța cu pante abrupte pe care s-au amenajat cărări în serpentine și locuri de popas până la cota de 525 metri. Ajunși în vârf aceștia puteau admira frumosul culoar al Mureșului de la Luduș la Aiud, dar mai ales la orizont panorama Munților Apuseni și Cheile Turzii. Aerul dealului Banța era ozonificat de cei 20 000 de pini plantați în anul 1874.

Pentru mișcare fizică, amatorii de vâslit puteau folosi bărcile din debarcaderul plasat lângă podul vechi construit în anul 1871. Mureșul era navigabil pe canalul artificial lung de 500 metri și lat de 40 metri, pe care a fost deviat râul în 1864, pentru a preîntâmpina inundațiile, deoarece vechea albie trecea peste masivul de sare. Pe acest curs nou al Mureșului se ajungea până în dreptul castelului Teleki, vizitat de elita turiștilor străini.

O premieră în istoria ciclismului amator din Transilvania a fost organizarea și desfășurarea cursei de biciclete de la Cluj la Uioara în anul 1884. Pe un traseu de 60 km, în coborâre, au participat 30 de sportivi. Primul sosit a parcurs distanța în două ore. La finiș, cicliștii au fost așteptați de întreaga comunitate locală care a asistat pentru prima dată la o asemenea întrecere sportivă. Presa de limbă maghiară a relatat cu multe amănunte acest prim eveniment ciclist de la Uioara.

Băile Sărate de la Ocna Mureș și-au câștigat faima datorită calităților terapeutice ale apei sărate care era extrasă de la diferite adâncimi și în consecință avea grade de salinitate și temperaturi diferențiate. Există relatări în presa timpului despre bolnavi cu mușchii inerți aduși de rude în cărucior și care s-au întors acasă, după patru săptămâni de tratament, pe picioarele lor. Apa din mina Rudolf aflată la 180 metri adâncime era mai sărată. Conținea 267 grame de sare într-un litru de apă și avea o temperatură de 25 grade Celsius. Salinitatea apelor de la Uioara era printre cele mai mari din Europa. Apropierea de calea ferată principală Oradea – București și legătura cu aceasta prin gara Războieni au favorizat accesul turiștilor spre stațiune.

Ceea ce a dat o notă distinctă acestei stațiuni față de celelalte, a fost fenomenul cultural-sportiv devenit tradițional în sezonul estival din perioada interbelică. La Ocna Mureș s-au desfășurat evenimente politice, culturale și sportive, unele dintre ele unice în istoria României. Ne vom limita doar la cele sportive, cu o largă participare nu numai a localnicilor, ci și a numeroșilor vizitatori permanenți și ocazionali ai stațiunii despre care există numeroase relatări în ziarele centrale și cele locale.

În iunie 1938, după campionatul de gimnastică al Regiunii de Nord desfășurat la Cluj, gimnaștii s-au deplasat la Ocna Mureș la invitația conducerii asociației sportive „Solvay”, care a înțeles că, principiul latin „Mens sana in corpore sano” trebuie respectat. Demonstrația de gimnastică a fost urmărită de un numeros public. La Uioara, o vedetă a fost gimnastul Vasile Moldovan.(ziarul „Patria”, 20 iunie 1938). Tot în scop demonstrativ, în fața a 1000 de spectatori, s-a desfășurat „în marele complex sportiv Solvay, de lângă stațiunea Ocna Mureș” o competiție de lupte și box cu sportivi din Cluj și Uioara. Întrecerile au avut loc în aer liber pe arena de fotbal și au fost prezentate pe larg de ziarul de limbă maghiară „Ellenzek” din august 1938.

Întreceri de amatori se disputau și pe terenurile de volei și tenis de câmp amenajate pe baza sportivă „Dumbrava” unde se afla și clădirea Băilor Sărate construită în stil neoclasic în anul 1910, demolată după un secol în 2010. Arenele de popice și cea de bowling erau alte locuri de relaxare, dar și de întreceri, așa cum a fost cea dintre Asociația de popice „Uioara” și Asociația „Axente Sever” din Aiud (Tribuna din 1 septembrie 1939).

Sportul rege, fotbalul, a ținut cap de afiș pentru numeroase evenimente, unele fiind premiere județene și naționale. Interesantă ni se pare serbarea „Societății Solvay” din 7 iunie 1925 în care clubul sportiv s-a angajat în luptă cu sportivi din Arad și Alba Iulia. Era anunțată prezența echipei „Unirea” din Alba Iulia (Patria, 5 iunie 1925). Aceeași echipă va remiza în 10 iunie 1928 cu „Salina” din Uioara (Universul, 12 iunie 1928).

Deși exista o mare rivalitate între cele două asociații sportive din oraș, Solvay, echipa familiei patronului „Uzinelor de Sodă” și „Salina” echipa minerilor, totuși în anul 1937 au format o echipă combinată pentru a înfrunta într-un meci amical pe garnitura din prima ligă „U” Cluj, care s-a deplasat la Uioara cu formația standard din care nu au lipsit internaționalii Tabacu, Sepci și Sanislo. Întâlnirea amicală s-a desfășurat de „Ziua eroilor” pe arena Solvay și s-a terminat cu scorul de 3-2 în favoarea echipei „U”. Din respect pentru istoria fotbalului ocnamureșan prezentăm combinata locală: Badu, Mărginean, Morar I, Buruian, Moldovan, Morar II, Gașpar, Osz, Ciungan, Filimon, Popa. Cel mai bun a fost portarul Badu care a salvat multe mingi grele (Patria, 14 iunie 1937).

Nu exista în România o altă stațiune balneară în care să fi avut loc astfel de evenimente sportive estivale. Aici au mai poposit pentru meciuri amicale și alte echipe mari: Rapid, Carmen București, UTA Arad, CFR Cluj, Victoria Cluj, Phoenix Baia Mare etc. Pentru oaspeți nelipsită era vizitarea salinei „Ștefania” cu celebra sală de dans și spectacole aflată la 90 de metri sub pământ.

Au devenit tradiționale întâlnirile dintre „piticii” Solvay cu cei ai „U” Cluj. În joc era o cupă transmisibilă din partea asociației Solvay. Meciurile erau anuale. Iată ce scria ziarul „Aiudul” din 6 mai 1937 despre o astfel de întâlnire desfășurată în 2 mai, „ziua de Sf. Paști”: „Numerosul public a rămas prea frumos impresionat de jocul, atitudinea și comportarea drăgălașilor pitici, viitoarele speranțe ale sportului românesc”. Aici găsim explicația numărului mare de fotbaliști uioreni, de la Ioachim Moldovan la Ovidiu Maier, care au îmbrăcat tricourile echipelor naționale de juniori și seniori.

• Trei uioreni, în echipa României

Un eveniment unic în istoria transmisiunilor sportive din România s-a desfășurat la Ocna Mureș în 22 aprilie 1937, când pe noua arenă Solvay, conducerea asociației a adus un aparat de radio și o instalație de amplificare prin grija inginerului Romul Ștefu, pentru a se audia transmisia meciului România – Cehoslovacia. Uiorenii așteptau debutul primului jucător crescut și format în localitate, în echipa națională. Momentul așteptat se va întâmpla două luni mai târziu în iunie, la întâlnirea cu Suedia, după informația profesorului Vigh A. Aurel din cartea „Legendele fotbalului uiorean”, cănd va debuta Ioachim Moldovan. În anul 1941, caz unic în istoria fotbalului românesc, la meciul cu Germania, în echipa României erau trei jucători: Ioachim Moldovan, Bazil Marian și Iosif Lengher, născuți și formați în mica localitate de pe Mureș.

Tot pentru istoria sportului uiorean, poate fi amintit un eveniment desfășurat într-un context istoric aparte. În vara anului 1944 băile sărate nu au fost deschise din cauza războiului. La Ocna Mureș se aflau foarte mulți refugiați din Basarabia și Moldova. Tot aici s-au refugiat de la București conducerea și administrația „Casei Autonome a Monopolului” (C.A.M.) de care aparțineau Salinele locale, împreună cu familiile lor, din cauza apropierii armatei sovietice. Sub titlul „O manifestație sportivă la Uioara” în revista „Țara” din 15 iulie 1944 este descrisă întâlnirea amicală desfășurată pe teren neutru dintre echipele „Vulturii” din Turda și „Arsenal” din Sibiu. În prezența a 3.000 de spectatori, între ei mulți intelectuali, organizarea meciului a întrecut orice așteptare. Tribuna a fost pavoazată cu drapele iar muzica a cântat tot timpul. Conform tradiției echipei „Vulturii”, mingea a fost lansată din avion cu parașuta. A fost un moment de bucurie organizat pentru localnici, dar mai ales pentru refugiații aflați la Uioara afectați de tragediile războiului.

În temeiul Legii turismului din 1936, s-a organizat Oficiul local de cură și turism al Băilor Sărate, care a impulsionat activitatea balneară din Uioara. Oficiul era condus de primarul localității și avea în componență pe medicul și administratorul Băilor Sărate, directorii Salinelor și Uzinelor de produse sodice și reprezentanți ai pensiunilor și restaurantelor private.

Cel mai important eveniment sportiv din anul 1936 a fost inaugurarea noului complex sportiv Solvay, format din arena de fotbal, cu pistă de atletism, arena de popice, terenuri de volei și handbal și loc amenajat pentru patinoar în timpul iernii. Despre arena de fotbal, ziarul „Aiudul” scria în mai 1937 că „este cea mai frumoasă și impunătoare arenă cu tribună acoperită și cu prea multă atenție îngrijită, plină tot timpul de un public numeros cu multă dragoste de sport”; după acest model s-au construit apoi terenurile de fotbal cu tribune din Aiud și Câmpia Turzii.

Programul sportiv, din 30 august 1936, data inaugurării, a fost urmărit de aproape 3000 de spectatori și a cuprins întreceri de atletism, box, lupte, ciclism și fotbal între echipe locale de copii și juniori. Vedeta spectacolului sportiv a fost meciul dintre echipele Solvay și I.A.R. Brașov. Evenimentul a fost larg mediatizat în presă. Înainte cu două săptămâni de acest eveniment, ziarul „Universul” din București anunța organizarea la Uioara a „primului match în nocturnă din această localitate, iar asociația Salina face toate pregătirile de amenajare a terenului și instalarea de lumină electrică” (Universul, 12 august 1936). La Ocna Mureș lumina electrică produsă de generatoare a fost folosită în salina „Ștefania” din anul 1880.

Iluminatul public s-a introdus în 1936 prin contractul Primăriei cu „Societatea Electrică Transilvania” din Sibiu (Seta). Era anunțată prezența echipei iugoslave Z.A.K. Subotica, dar aceasta a renunțat în ultimul moment. În locul ei a venit echipa de liga a doua „Victoria” din Cluj care a onorat evenimentul oganizat de asociația „Salina”. Despre acest eveniment sportiv istoric pentru Uioara, un ziar bucureștean a scris următoarele rânduri: „în fața unui public record, la lumina reflectoarelor, tribune și peluze neîncăpătoare au urmărit cele 90 de minute ale nocturnei cu multă plăcere” (Curentul, 18 august 1936). Printre acești spectatori s-au aflat și turiști veniți în stațiune pentru tratament sau relaxare.

Nivelul de trai al locuitorilor din Ocna Mureș în anul 1936 se putea compara cu cel al unei localități de aceeași mărime demografică din Germania, Polonia, Austria, Ungaria sau Cehoslovacia. Au contribuit la atingerea acestui standard instituțiile economice, Băile Sărate, școlile orașului și cele două asociații sportive Salina și Solvay sprijinite de directorul Petru Ormoș și familia chimistului belgian Ernest Solvay. S-au impus prin sprijinul organizatoric și pasiunea pentru sport și președinții celor două asociații inginerii Romul Ștefu și Vasile Dima. Acesta din urmă era angajat al „Salinei” și împreună cu maistrul Hopârtean au brevetat prima invenție de exploatare a sării pe cale umedă (în soluție) cu ajutorul sondelor. Invenția a fost pusă în practică pentru prima dată în România la Ocna Mureș.

După 20 de ani, într-un reportaj despre sondorii din Ocna Mureș, scris în 1956 de un politruc local, în plină epocă stalinistă îi înfiera cu mândrie proletară pe capitaliștii din Uioara anului 1936, fără să le dea numele, nici cel puțin al inginerului Dima, pasionatul de sport. Marele comunist considera anul 1936 cel mai dezastruos pentru Uioara. Orașul era comparat cu o adevărată „ocnă” (închisoare n.a.) pentru locuitorii săi, și totul se întâmpla din cauza capitaliștilor în frunte cu Solvay. Cât de ușor se poate falsifica istoria și distruge tradiția printr-o simplă mânuire de condei!

Cu atât mai meritoriu și de lăudat este astăzi efortul autorităților locale și județene de a readuce în actualitate brandul „Băile Sărate” Ocna Mureș, vechi de peste 150 de ani. Noul și modernul complex sportiv din vecinătatea „Băilor” ne amintește de baza sportivă din Dumbrava (de altă dată), proprietate a asociației sportive „Salina”. Interesul și pasiunea pentru băi și sport renasc în orașul salin de pe malul Mureșului mijlociu, (anticul Maris).

Prof. Pantilimon POPOVICI

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ocna Mureș Info și pe GOOGLE NEWS