Atât timp cât nu se reia exploatarea sării prin sonde – Profesorul universitar Florin Zamfirescu susţine că adevăratul “cancer” al oraşului este de fapt reţeaua de colectare a apelor prost gândită

Profesorul universitar Florian Zamfirescu, din cadrul Universităţii Bucureşti, Facultatea de Geologie şi Geofizică, a prezentat în şedinţa “de îndată” a Consiliului Local Ocna Mureş, de miercuri, 6 martie, cauzele care au condus la prăbuşirea de teren din 22 decembrie 2010. Totodată acesta a estimat şi probabilitatea ca acest fenomen să se mai repete vreodată la Ocna Mureş. Profesorul a apreciat că acesta este “un subiect important şi sensibil pentru comunitate”  şi a subliniat încă o dată că “nu există argumente de niciun fel care să conducă la ideea că se va repeta vreodată dezastrul atâta vreme cât nu se va relua exploatarea sării cu injectarea de apă dulce, prin sonde”.
Potrivit universitarului, lacul nou format este plasat lângă un masiv de sare. După producerea accidentului s-a măsurat poziţia fundului lacului format atunci prin dispariţia a aproape 100.000 mc de pământ.    Profesorul declară că după 3 ani, fundul lacului nu şi-a schimbat poziţia, fiind doar mai nivelat din cauza prăbuşirii de pământ din maluri. “Exista pericolul probabil de scufundare continuă a fundului lacului, dar acesta nu s-a mai mişcat de atunci”, explică universitarul, bazându-se pe măsurătorile continue făcute în zonă.
Profesorul Zamfirescu a dat ca şi cauză a prăbuşirii terenului din zona fostului Plus o greşeală de exploatare a sării din zona fostului câmp de sonde. Adică, în timp ce aceste sonde mai erau active, prin două dintre ele a fost pompată apă dulce cu presiune, conform procesului tehnologic, pentru ca aceasta să erodeze la 700 de metri adâncime blocul de sare şi să formeze o cavernă cu saramură care să ţâşnească la suprafaţă pentru a putea fi utilizată. Zamfirescu admite că o mare cantitate din apa dulce şi-a găsit o cale subterană necontrolată după ce două sonde s-au defectat. Universitarul spune că această apă dulce a dizolvat sarea găsită în cale şi apoi a căutat o structură terestră mai puţin rezistentă prin care să iasă la suprafaţă. În sprijinul acestei explicaţii profesorul a adus rezultatele unor foraje efectuate în muntele de sare de lângă lacul nou unde a dat peste ape subterane (sărate) mai sus cu 1-1,5 metri faţă de nivelul lacului creat prin prăbuşire. “Această apă a putut ajunge atât de sus numai dacă a fost pompată cândva, cu presiune, în subteran. Adică apă dulce pompată prin sondele de exploatare”, explică profesorul. Totodată, universitarul a adăugat că lacul nou s-a format pe un gol subteran deja existent, o cavernă în care sarea a fost dizolvată de apă. Zamfirescu a susţinut această afirmaţie prin faptul că cele aproape o sută de mii de metri cubi de pământ ar fi trebuit să fie înlocuite cu o cantitate şi mai mare de apă. Dar nu s-a întâmplat aceasta pentru că pământul s-a scurs, mult mai adânc, într-un alt gol subteran, pe care l-a umplut.
Profesorul a dat două soluţii probabile pentru viitorul acestui lac: fie va fi umplut cu roci care absorb saramura şi apa, fie îi vor fi consolidate şi amenajate malurile. “Pentru ca să umpleţi acest lac aveţi nevoie de 5000 de transporturi de rocă, cu camioane de 20 de tone”, i-a informat universitarul pe aleşii locali. Zamfirescu i-a mai informat pe consilieri că adevăratul “cancer” al oraşului Ocna Mureş este reprezentat de foarte proasta reţea de canale colectoare, amenjate de-a lungul timpului, cu 1,5-2 metri mai jos decât nivelul râului Mureş, deci fără nicio posibilitate de deversare a apelor dulci, acestea întorcându-se spre subteranele oraşului. Rămânând în oraş, apele dulci se scurg prin terenul format din magmă, aluviuni şi ajung la blocurile de sare solidă pe care le erodează. Profesorul i-a avertizat pe edilii locali că trebuie regândit sistemul de canale colectoare din oraş, pentru a preveni alte incidente pe viitor. “Oraşul este traversat, pe o porţiune de un kilometru,  de un bloc de sare de 40 de hectare, care acum e ciuruit de exploatările anterioare, cu goluri, cu porţiuni solide”, spune Zamfirescu. Acesta a subliniat că este imposibil să-şi imagineze cineva acum cum arată acest bloc de sare subteran şi care este stabilitatea lui viitoare deoarece nu au fost adunate toate datele tehnice privitoare la planurile de exploatări miniere de-a lungul anilor. În vederea realizării unui schiţe spaţiale 3D a acestui bloc de sare din Ocna Mureş, specialiştii de la Universitatea Bucureşti vor procura un soft de la Universitatea din Basel, Elveţia.