Domeniile Mikes – Cisteiu de Mureş, Wesselenyi – Obreja şi Martinuzzi din Vinţu de Jos au fost retrocedate urmaşilor foştilor proprietari expropriaţi de comunişti

 Zbuciumata istorie (ante-comunism) a domeniului Teleki din Uioara de Sus, Ocna Mureş
Castelul medieval Teleki din Uioara de Sus este atestat din anul 1290 ca Novum Cas­trum (“Castelul Teleki”). Prin această denumire se certifică şi existenţa castelului vechi, aparţinând secolelor X-XI, din care se mai pot vedea porţiuni dintr-un val de pământ cu şanţ. Acest “Castel Nou” a fost construit la sfârşitul secolului al XIII-lea, din ordinul regalităţii maghiare, pe cea mai înaltă culme de lângă râul Mureş, pentru protecţia salinei învecinate, fiind apoi amintit în documentele anilor 1336 şi 1382. Din secolul al XIV-lea acest castel a devenit proprietatea unor nobili. “Castelul Nou” medieval a fost dărâmat parţial, în locul său ridicându-se între anii 1850-1860 un impunător castel neogotic pentru familia nobiliară Banffy, edificiu care a intrat ulterior în proprietatea conţilor Teleki. Ansamblul Teleki mai cuprindea locuinţe anexe destinate angajaţilor care deserveau domeniul. Au mai rămas, din acel mândru domeniu nobiliar de odinioară, o pivniţă de vinuri (cu butoaie monumentale) şi o capelă, acum în ruină. Din iniţiativa familiei Teleki a fost amenajat în jurul castelului un parc cu alei şi arbori, printre care specii aclimatizate, unele fiind rarităţi dendrologice. Pe frontispiciul castelului mai există încă o placă cu o inscripţie în limba maghiară: “Această clădire a fost executată din ruinele cetăţii contelui Mikes Istvan din Zabola (Zabala, jud. Covasna) în anul 1713”. Castelul s-a ruinat din nou în 1848, fiind refăcut de contele Miko Imre în anul 1855.
Pentru a vedea cum arată ACUM domeniul Mikes din Zăbala – Covasna, retrocedat urmaşilor nobilului maghiar, chiar vă rog să accesaţi www.zabola.com. De vis, nu?

Zbuciumata istorie (post-comunism) a retrocedării domeniului Teleki din Ocna Mureş
Domeniul Teleki se întinde în tot Ardealul. După apariţia salvatoarei Legi 10/2001, cu modificările sale ulterioare aduse de Legea 247/ 2005, prin care, într-un interval de numai 6 luni, toţi moştenitorii domeniilor nobiliare aveau posibilitatea să-şi ceară proprietăţile înapoi, iar urmaşii contelui şi-au revendicat bunurile, întinse pe raza mai multor judeţe: Maramureş, Mureş, Sălaj şi în Alba. Proprietăţile au aparţinut contelui Adam Teleki, membru în guvernul Ungariei în perioada hortystă. În 1945, Teleki a fost considerat trădător de ţară de comuniştii rusofoni instalaţi la putere în România însă nu au existat acte care să demonstreze exproprierea bunurilor sale.
După sfârşitul războiului, în fe­bruarie 1945, statul român a dat o lege (Legea CASBI – Casa de Administrare şi Supraveghere a Bu­nurilor Inamice) prin care erau expropriaţi cei consideraţi “inamici” ai României de către autorităţile acelor vremuri, lege în baza căreia au fost expropriaţi foarte mulţi dintre latifundiarii din ţara noastră. Potrivit arhivelor de fond funciar (ţinute cu stricteţe mai ales în Ardeal), în 1913 era întabulat pe domeniul de la Ocna Mureş (mai multe hectare de teren arabil, grădini, fâneţe, construcţii, inclusiv castelul) contele Adam Teleki. La colectivizare însă, în scriptele fostului CAP, au intrat ca “donatori benevoli” diverşi băştinaşi, “dispă­rând” de pe anumite proprietăţi numele Teleki. Pe baza scriptelor fostelor CAP-uri, la apariţia Legii 18/1991, cei care au intrat cu aceste terenuri în cooperative şi le-au revendicat şi s-au întabulat pe ele. Încercând să pătrund un pic mai adânc în scriptele istorice – care să explice cumva această stare de fapt a împroprietăririlor românilor băştinaşi din Ocna Mureş pe domeniul Teleki, în contextul zbuciumantelor evenimente de după 1945, un istoric mi-a răspuns amar: “Pământ?! Nu vă aduceţi aminte, doamnă, că românii din Ardeal au fost iobagi atâta vreme în propria lor ţară?”. Aşa că o să mă limitez doar la povestea retrocedării domeniului Teleki de la Ocna Mureş, lăsată de 12 ani în sarcina instanţelor de judecată. Contele Adam Teleki a murit la data de 8 ianuarie 1972.
Prima revendicare a domeniului Teleki de la Uioara de Sus: un cetăţean maghiar care, pe parcursul a 12 ani de procese, a şi murit
În noiembrie 2001, cetăţeanul maghiar, prin avocatul său din Alba, a notificat Primăria oraşului Ocna Mureş (care reprezintă Statul român, proprietar), solicitând pe baza Legii 10/2001 retrocedarea domeniului Teleki din Uioara de Sus. Calitatea de moştenitor a atestat-o prin certificatul său de naştere, actele de stare civilă ale părinţilor săi şi testamentul mamei sale, datat 1990. În paralel, au fost acţionate în instanţă toate instituţiile care ocupau în acel moment domeniul Teleki (sau care au deţinut la un moment dat un imobil revendicat în instanţă): SC Transilvania Aiud, SC Trifoiul SRL, CL Ocna Mureş, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, SC Prego SA, SC Flips SA. Au fost purtate procese la Aiud, Tg. Mureş, Alba Iulia (inclusiv Curtea de Apel). Evident, dosarul a ajuns şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, în 2010 (fişa dosarului public 81/107/2005 aflându-se în arhiva electronică online a ÎCCJ).
În 2005, prin dispoziţia nr. 731, Primăria Ocna Mureş a respins cere­rea de retrocedare a cetăţeanului maghiar. Dispoziţia a fost contestată în instanţă, procesul ajungând să fie judecat, în recurs la Curtea de Apel Alba Iulia în 2007. Procesul a ajuns în 2010 la ÎCCJ a României, fiind întors la Curtea de Apel Alba Iulia, unde a fost reluată judecarea acestuia pe fond, în ianuarie 2012. Din păcate, pe fişa de dosar a procesului de revendicare, cetăţeanul maghiar este anunţat ca decedat. În schimb, şi-au făcut apariţia în lista părţilor implicate doi fii ai săi, moştenitori.

Alţi doi moştenitori pentru domeniul Teleki: un cetăţean român cu domiciliul în SUA şi un cetăţean român cu domiciliul în Canada
Cei doi moştenitori au intervenit pe parcursul proceselor de revendicare duse de cetăţeanul maghiar, cel mai probabil prin anii 2005-2006. Cei doi au prezentat de asemenea instanţelor documente care le atestă descendenţa din familia nobilului Teleki şi revendică domeniul Teleki, inclusiv castelul. De asemenea, au notificat Primăria Ocna Mureş despre intenţia de revendicare a domeniului Teleki.
De la debutul procesului de revendicare a proprietăţii, în 2001, dosarul a căpătat o consistenţă impre­sionantă prin numărul părţilor implicate. O consistenţă dată nu atât de numărul descendenţilorTeleki impli­caţi acum în proces – 4, cât de numărul celor care îşi apără actualele proprietăţi, achiziţionate pe baza unor legi considerate constituţionale în momentul în care s-a efectuat tranzacţia, fie înainte de 1989, fie după 1989, dar toate înainte de apariţia legii retrocedărilor, respectiv legea 10/2001. Astfel, în fişa de dosar public nr. 81/107/2005 de pe portalul Curţii de Apel Alba Iulia figurează acum nu mai puţin de 35 de participanţi la proces. Mare parte dintre aceştia sunt cetăţeni din Ocna Mureş care au cumpărat, după 1990, locuinţe naţionalizate, spaţii comerciale sau blocuri ridicate pe domeniul Teleki, de la Flips sau Transilvania Aiud. Chiar şi SC GHCL UPSOM este parte în acest proces deoarece fabrica nouă a fost ridicată pe vremea lui Ceauşescu, pe domeniul Teleki. Procesul a fost amânat în repetate rânduri, tot anul 2012, fiind solicitate expertize şi documente suplimentare. Următorul termen este în 30 ianuarie 2013.

Din 10 octombrie anul trecut, castelul Teleki din Uioara de Sus nu mai este administrat de Primăria Ocna Mureş
De când au demarat procesele de revendicare şi până în prezent, domeniul Teleki a cunoscut un proces de ruinare continuă. La degradarea cons­trucţiei au contribuit atât intemperiile cât şi diverşi indivizi cu iniţiativă, care au considerat că anu­mite elemente din aceste construcţii pot fi refolosite, în gospodăriile personale. Astfel, mare parte din ansamblul istoric, clasificat AB-II-a-B-00380, castelul Teleki clasificat AB-II-m-B-00380.01 şi capela romano-catolică clasificată AB-II-m-B-00380.02 au ajuns ruine, care necesită intervenţii rapide pentru restaurare. În acest context, până la finalizarea procesului de revendicare, Primăria Ocna Mureş a acceptat predarea imobilului “castel Uioara de Sus” unui mandatar ales de o parte din moştenitorii Teleki, pentru asigurarea pazei. Astfel, în 10 octombrie, castelul Teleki a fost predat, pe bază de proces verbal, mandatarului urmaşilor Teleki. Pro­babil acest obiectiv a fost cel mai simplu de predat, deoarece nu era folosit de multă vreme. Pe restul proprietăţilor, procesul încă mai durează, deoarece în cauză sunt cetăţeni care au contracte cu Statul Român. Care, evident, pe baza unor legi constituţionale la un moment dat, a vândut acele proprietăţi naţionalizate.

Domeniul Mikes de la Cisteiu de Mureş – retrocedat urmaşilor în 2006
Palatul de la Cisteiu de Mureş a aparţinut familiei Mikes, una dintre cele mai importante familii secuieşti din Transilvania, menţionată încă din 1506 ca ocupând unul dintre cele şapte scaune ale Ţării Secuilor. În 1693, când Transilvania intră în componenţa Imperiului Habsburgic ca principat autonom, descendenţii familiei Mikes sunt ridicaţi la rangul de baroni, iar în anul 1696 primesc titlul de conţi (grofi). Ansamblul de la Cisteiu de Mureş este compus din mai multe clădiri datând din perioade diferite: curia, ridicată în 1796, din care se păstrează astăzi un impresionant timpan baroc, hambarul, ce datează tot din secolul XVIII, palatul neoclasicist, construit în seco­lul XIX, cu un parter supraînălţat. Palatul este astăzi în ruine, din el păstrându-se pivniţele, câţiva pereţi şi coloanele din cărămidă de la intrare.
În 1951, domeniul Mikes a fost preluat abuziv de Statul Român după ce în 1949 proprietarul Mihaly Mikes a fost deportat şi i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în Cluj.
În baza Legii 10/2010, nepoata baronului Mikes Mihaly – Varvara Maria – a obţinut o sentinţă judecătorească în 2006 prin care i s-au restituit în natură imobilele, casa şi curtea şi suprafaţa de 44.357 mp teren. Pe baza Legii 247/2005 i-a fost restituit terenul din zona Berc Cistei şi pădurea, în natură. Pentru restul revendicărilor, Primăria Ocna Mureş urma să-i acorde despăgubiri.

Castelul Wesselenyi –Obreja este acum al Mitropoliei Greco-Catolice Blaj
Domeniul Wesselenyi se întinde pe raza judeţelor Sălaj, Satu Mare şi Alba, toate revendicate de urmaşi sau biserica Greco-Catolică. Baronul Nicolae Wesselenyi a fost membru al Curţii Aulice Transilvane şi membru al Camerei Magnaţilor de la Budapesta. Castelul Wesselenyi din Obreja împreună cu 100.000 mp de teren a fost retrocedat de Consiliul Judeţean Alba Mitropoliei Greco-Catolice Blaj. În imobilul respectiv a funcţionat un centru de plasament, închis la 1 septembrie 2004.
În 2003, Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică a solicitat restituirea castelului, în natură. Ce­rerea a fost aprobată de CJ Alba în 14 octombrie 2004. Castelul Wesselenyi din Obreja, în care a funcţionat un centru de plasament, a fost naţionalizat în 1965.

Ruina castelului Martinuzzi din Vinţu de Jos – proprietatea Bisericii Romano-Catolice
Castelul Martinuzzi din Vinţu de Jos, unul dintre cele mai frumoase monumente ale Renaş­terii din Transilvania, a ajuns o ruină şi este aproape de dispariţia totală de pe faţa pământului. Castelul a fost construit peste o veche mănăstire dominicană de guvernatorul Transilvaniei, Gyorgy Martinuzzi. Din măreţul edificiu mai rezistă doar zidul de nord, un turn şi poarta. Datând din 1550, castelul, ridicat sub formă de cetate, era înconjurat cu valuri de pământ şi şanţuri umplute cu apă. Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice şi Naturale, elaborat în septembrie 2009, menţionează castelul Martinuzzi la capitolul 1.2. “Probleme curente ale degradării şi distrugerii, 1.2.1. Abandonul”.
Ruinele castelului Martinuzzi au fost retrocedate Parohiei Romano-Catolice. Ceea ce a mai rămas din castelul Martinuzzi cât şi o mare parte dintre domeniile din jur au fost întabulate pe Parohia Romano-Catolică, care plăteşte impozit către Primăria Vinţu de Jos. Castelul Martinuzzi a fost scutit de plata impozitului pe… locuinţă pentru că este de fapt doar o ruină.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ocna Mureș Info și pe GOOGLE NEWS